De ce? (insemnare de gherila. pasnica)

De ce aceasta insemnare? Fiindca de cand am inceput antrenamentele de gherila, lumea tot aude de noi si ne pune intrebari tragandu-ne de maneca, tragand cu un ochi pe blog, intrebandu-se daca merita sa vina si ei pana la Carturesti.

De ce ne adunam o data la doua saptamani la Carturesti? Ca sa vorbim despre carti. Si nu, nu trebuie sa ridicam in slavi autorii sau cartile propuse spre lectura. Doar sa facem schimb de pareri. De idei. Si da, avem cam la fiecare intalnire cate-un invitat, cate-un general sau caporal al literaturii (a ni se ierta necunostinta in materie de grade militaresti, promitem sa mai invatam pana la urmatorul antrenament) care ne impartaseste din experienta de lectura proprie. 

De ce sa vii sa te intalnesti cu noi? Fiindca vrem sa auzim cat mai multe idei, vrem sa formam cu adevarat o gherila cu oamenii ca noi; sau nici macar ca noi, pur si simplu cu oameni carora ideea noastra le surade.

 

OK, cam atat cu lamurirea asta pasnica…

 

Va asteptam sa raportati despre “Cititorul” lui Bernhard Schlink si despre “Cititorul” ecranizat de Stephen Daldry joi, 2 aprilie, ora 18, la Carturesti (Str. Mercy nr.7). Mentionam ca urmatorul antrenament al gherilei va fi condus de catre scriitorul timisorean Radu Pavel Gheo.

 

Ne vedem joi! ;)

 

Corina si Ioana

 

Monica Stanila si Bohumil Hrabal – GGL 3 –

In urma intalnirii de joi, am promis ca voi posta randurile scrise de participantii la antrenament referitor la Bohumil Hrabal si “Prea zgomotoasa singuratate”. Iata-le:

Castigatoarea cartii oferite de Carturesti, Alis Brebu: “Don Quijote”

Ana Toma: “reinventeaza legatoria de carte, pare a fi propriul editor, al preferintelor”

Pazurich Zsolt: “autoizolare ( mai mult sau mai putin constienta), neadaptare… pasi mirati catre final…”

Livia Basista: “Vreau livada mea cu locomotiva si presa/O expozitie a balotilor unici./ Mustele si soriceii si oasele presarate printre firele de iarba/Sa straluceasca in lumina orbitoare a diminetii…” Pe margnie sunt desenate o floare si iarba si un soare care ploua. Ah, si sigla Grupului de Gherila Literara, pe care cred ca o vom adopta. Multumim, Livia !

Lidia Frumoasa: “Cu Frank Sinatra “My Way” … “and yet much more than this, I did it my way”, Hrabal ar si autentic citit intr-o bodega din Praga, dar eu o asociez cu o lectura in tren, in care poate si mecanicului cu maini unsuroase ii e atat de draga locomotiva incat ii sterge atent si unsoarea ramasa.. Si bineinteles o bere si un  film vechi, gen “Zorba Grecul” si rasul celeru al lui Anthony Quinn  …sau simplitate pe cat de comica pe atat de tragica a lui Charlie Chaplin”

Adina Ruxanda Jinaru: “Dintru inceput lectura cartii m-a transpus in tot ce a insemnat uratul comunismului, Hrabal mi-a pus o oglinda si nu am mai putut clipi… ranile tracutului… Kafka… Gregor Samsa… Orwell, 1984… si mi-am adus aminte ca lotusul isi extrage esenta din noroaiele adancului. Carticica aceasta mai este si o metafora superba cu privire la conditia cititorului: <<…cand ma cufund in lectura, ma transpun, sunt in alta parte, sunt in interiorul textului, minunandu-ma eu insumi, marturisind vinovat ca intr-adevar am fost in vis, intr-o lume mai frumoasa, am fost in inima insingurata a adevarului.>>”

Corina: “Kant, Van Gogh si soricei speriati”

eu (Ioana): “Cartea lui Hrabal comprima fericirea si nefericirea suprema. A scris cartea despre care se spune in text: <<Daca m-as fi priceput la scris, as fi scris o carte despre o mai mare fericire si o mai mare nefericire a omului.>>”

Anonime:

“Credinta ca un mod de viata si nu ca o solutie in fata mortii.”

“Singuratatea = o noapte intr-o galeata”

“O singuratate mult prea zgomotoasa mi-a amintit de Orbirea lui Canetti. Ambele romane au ca si fundament o pasiune exacerbata pentru carte. Daca Orbirea este povestea unui sanctuar construit pentru carti, cartea lui Hrabal este povestea unui salvator neconventional.”

Data viitoare, am stabilit de comun acord, sa luam in vizor, “Cititorul” lui Bernhard Schlink. Sa ne revedem in numar cat mai mare in 2 aprilie, ora 18!

Citeste si da mai departe!

“Lumea era trista din ziua de marti. Cerul si marea erau un tot de cenusa, iar nisipul tarmului, care in martie stralucea ca o pulbere de lumina, se transformase intr-o mocirla de noroi si scoici putrede. Lumina era atat de potolita la amiaza, incat atunci cand se intorcea acasa dupa ce aruncase crabii, lui Pelayo i-a fost greu sa desluseasca ce se misca si se tanguia in fundul curtii. A trebuit sa se apropie mai mult ca sa descopere ca era un barbat batran, care statea trantit pe burta in noroi si, cu toate marile sale eforturi, nu putea sa se ridice pentru ca-l impiedicau uriasele-i aripi.”

(Gabriel Garcia Marquez – Un domn foarte batran cu niste aripi uriase)

GGL isi asuma responsabilitatea pentru culturalizarea maselor prin intermediul foilor-raport puse circulatie in Timisoara.

Ne vedem JOI! (“am urlat dupa eaaaaaaaa”)

19 martie,

ora 18,

Carturesti.

p.s. Cat de zgomotoasa v-a devenit singuratatea?

Grupul de gherila literara, partea a II-a, un succes

Doamna Adriana Babeti a fost minunata. Ne-am cufundat cu succes in lumea Imperiului Otoman al secolului al XVI-lea pentru ca mai apoi sa recunoastem cu totii ca “Ma numesc Rosu” este fara doar si poate o capodopera a unui geniu, pe numele lui, Orhan Pamuk. Atat eu, cat si Corina am fost incantate sa primim multumirile doamnei Babeti pentru “recomandarea” de a citi aceasta carte.Hrabal - O singuratate prea zgomotoasa

De data aceasta am fost in numar mai mare si asa cum spunea si Livia Basista, acesta chiar a fost un antrenament. :) Zambesc pentru ca atata timp cat e evolutie, viitorul suna bine, si va las cu un ultim rand/gand:

Bohumil Hrabal – “O singuratate prea zgomotoasa”   <— DE CITIT 

 Ioana

p.s. Urmatoarea intalnire a GGL: Joi, 19 Martie, ora 18.00.  A nu se rata!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.