In urma intalnirii de joi, am promis ca voi posta randurile scrise de participantii la antrenament referitor la Bohumil Hrabal si “Prea zgomotoasa singuratate”. Iata-le:
Castigatoarea cartii oferite de Carturesti, Alis Brebu: “Don Quijote”
Ana Toma: “reinventeaza legatoria de carte, pare a fi propriul editor, al preferintelor”
Pazurich Zsolt: “autoizolare ( mai mult sau mai putin constienta), neadaptare… pasi mirati catre final…”
Livia Basista: “Vreau livada mea cu locomotiva si presa/O expozitie a balotilor unici./ Mustele si soriceii si oasele presarate printre firele de iarba/Sa straluceasca in lumina orbitoare a diminetii…” Pe margnie sunt desenate o floare si iarba si un soare care ploua. Ah, si sigla Grupului de Gherila Literara, pe care cred ca o vom adopta. Multumim, Livia !
Lidia Frumoasa: “Cu Frank Sinatra “My Way” … “and yet much more than this, I did it my way”, Hrabal ar si autentic citit intr-o bodega din Praga, dar eu o asociez cu o lectura in tren, in care poate si mecanicului cu maini unsuroase ii e atat de draga locomotiva incat ii sterge atent si unsoarea ramasa.. Si bineinteles o bere si un film vechi, gen “Zorba Grecul” si rasul celeru al lui Anthony Quinn …sau simplitate pe cat de comica pe atat de tragica a lui Charlie Chaplin”
Adina Ruxanda Jinaru: “Dintru inceput lectura cartii m-a transpus in tot ce a insemnat uratul comunismului, Hrabal mi-a pus o oglinda si nu am mai putut clipi… ranile tracutului… Kafka… Gregor Samsa… Orwell, 1984… si mi-am adus aminte ca lotusul isi extrage esenta din noroaiele adancului. Carticica aceasta mai este si o metafora superba cu privire la conditia cititorului: <<…cand ma cufund in lectura, ma transpun, sunt in alta parte, sunt in interiorul textului, minunandu-ma eu insumi, marturisind vinovat ca intr-adevar am fost in vis, intr-o lume mai frumoasa, am fost in inima insingurata a adevarului.>>”
Corina: “Kant, Van Gogh si soricei speriati”
eu (Ioana): “Cartea lui Hrabal comprima fericirea si nefericirea suprema. A scris cartea despre care se spune in text: <<Daca m-as fi priceput la scris, as fi scris o carte despre o mai mare fericire si o mai mare nefericire a omului.>>”
Anonime:
“Credinta ca un mod de viata si nu ca o solutie in fata mortii.”
“Singuratatea = o noapte intr-o galeata”
“O singuratate mult prea zgomotoasa mi-a amintit de Orbirea lui Canetti. Ambele romane au ca si fundament o pasiune exacerbata pentru carte. Daca Orbirea este
povestea unui sanctuar construit pentru carti, cartea lui Hrabal este povestea unui salvator neconventional.”
Data viitoare, am stabilit de comun acord, sa luam in vizor, “Cititorul” lui Bernhard Schlink. Sa ne revedem in numar cat mai mare in 2 aprilie, ora 18!